Cetatea Poenari

 

Poenari

[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0001_image002.jpg]6940
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0002_image004.jpg]6920
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0003_image006.jpg]6680
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0004_image008.jpg]6640
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0005_image010.jpg]6470
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0006_image012.jpg]6290
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0007_image014.jpg]6170
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0008_image016.jpg]6180
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0009_image018.jpg]6120
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0010_image020.jpg]6050
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0011_image022.jpg]6010
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0012_image024.jpg]5950
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0013_image026.jpg]5900
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0014_image028.jpg]5870
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0015_image030.jpg]5860
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0016_image032.jpg]5800
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0017_image034.jpg]5740
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0018_image036.jpg]5670
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0019_image038.jpg]5680
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0020_image040.jpg]5660
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0021_image042.jpg]5590
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/poienari/thumbs/thumbs_slide0022_image044.jpg]5550

La 50 m de barajul Vidraru, in varful muntelui Cetatuia, se profileaza vechea cetate Poenari, la care se ajunge urcand 1480 de trepte din beton care serpuiesc printr-o padure de fag. Aici, la altitudinea de 850 m, protejata de pante abrupte, s-a inaltat cetatea “cuib de vulturi al vitejilor de demult”, care facea parte, cu veacuri in urma, dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti.

In veacul al XIII-lea, exista doar un turn din piatra bruta, dar in veacul al XIV-lea, fortificatia a imbracat tot varful de stanca cu ziduri groase din piatra sparta captusite in partile superioare cu caramida. Constructia nu putea adaposti decat o garnizoana de vreo 30-40 de soldati, suficient insa pentru a stingheri miscarile armateii dusmane.

Traditia consemnata in cronici ne spune ca Vlad Tepes s-a ingrijit de refacerea cetatii. Se spune ca pentru a pedepsi pe targoveti, voievodul a adunat locuitorii orasului, ” juni si fete mari asa cum au fost impodobiti in ziua Pastelui si au tot lucrat la cetate pana li s-au spart hainele de pe ei” (facandu-se referire nu la zidirea cetatii, ci la refacerea sau completarea ei).Cetatea a fost ultimul refugiu al domnitorului inainte de a pleca in Transilvania. Ea a fost una din fortificatiile care au contribuit la victoria finala a romanilor din anul 1462. Lui Vlad Tepes, ii revine meritul de a fi intarziat pentru cel putin sapte decenii inaintarea armatelor otomane catre sud-centrul Europei. Ultima restaurare a cetatii a fost facuta intre anii 1969-1972, cand s-au consolidat si inaltat zidurile, s-au construit trepte de acces care permit vizitarea in cele mai bune conditii a intregii fortarete.

O legenda despre cetatea Poenari, cunoscuta sub numele de Raul Doamnei, vorbeste despre sotia domnitorului, care stiind ca turcii sunt in apropiere si simtind ca nu mai are nici o scapare, s-a urcat pe metetrezele dinspre raul Arges si a strigat soldatilor ca prefera sa se omoare decat sa fie prizoniera turcilor. Apoi doamna tarii s-a aruncat in prapastie, trupul zdrobindui-se de stancile udate de apa raului. Locul unde a cazut s-a inrosit datorita sangelui doamnei, si acest lucru este vizibil si in zilele noastre.