Cetatea Slimnic

 

Cetatea de la Slimnic este cunoscuta si sub de numirea de Cetatea Stolzenburg.
Slimnicul are o mare istorie, chiar foarte mare in raport cu marimea sa. Strabunii, indiferent de ce neam au fost, au indurat multe, taranii nevinovati fata de cei care porunceau de sus, s-au jertfit deseori pentru cauze straine intereselor lor. Dupa cum scria Maximilian Moltke, autorul Imnului Sasesc de la 1848, Transilvania a avut o preistorie mare si puternica, multa vreme inaintea venirii sasilor, dar si dupa aceea. Lucrul este la fel si in ceea ce priveste Slimnicul.
Pe locul actualei cetati a existat o fortificatie cu dimensiuni mai reduse. Acesteia i-a apartinut si capela gotica din nordul cetatii, atestata documentar in 1342, transformata apoi intr-un turn de aparare.
Cetatea a fost ridicata in intregime din caramida, zidurile exterioare fiind sprijinite de contraforti in trepte, elemente care tradeaza caracterul ei mai nou.
Cetatea de la Slimnic este asezata la marginea fostului scaun al Sibiului, inainte de dealurile care-l desparteau de scaunul Mediasului. Odinioara, in preajma ei se afla un codru intins, intrat in traditia populara ca loc de adapost al haiducilor.
In sec. al XIV-lea a fost construita, dar neterminata, bazilica in stil gotic, pe axa vest-est. In secolul urmator s-au facut lucrari de intarire. Asediata de mai multe ori, cetatea a fost cucerita de  si de Moise Secuiul in 1602;
Din trecutul cetatii se mai stie ca in timpul luptelor din secolul al XVI-lea intre oastea imparatului Ferdinand si voievodul Transilvaniei Zapolya, cand marile orase din sudul Transilvaniei sprijineau pe imperiali, cetatea Slimnicului a fost cucerita si asediata de Ioan Zapolya in 1529 cu toate ca fusese inzestrata de la Sibiu cu bombarde, archebuze si era bine aprovizionata cu pulbere – pentru a fi dupa aceea recucerita.
Cetatea a fost asediata de turci in 1658 si incendiata in 1706 de curutii lui Francis Rakoczi al II-lea.
In timpul luptelor din secolul al XVII-lea, principele Gheorghe Rakoczi o cucereste si ii da foc, pentru ca in cele din urma, la inceputul veacului urmator, in timpul curutilor, sa fie aruncata in aer de imperiali.
Totusi, ea a continuat sa existe si desi era controlata de orasul Sibiu, se afla mai departe in paza obstii satului, ca pretutindeni; taranii isi tineau proviziile aici si ingrijeau buna ei intretinere. Datorita acestui fapt cetatea isi pastreaza caracterul ei taranesc, continuand sa se afle si astazi in seama obstii.
In secolul al XVIII-lea cetatea era parasita si paraginita. Lucrari de reparatii si conservare s-au facut in anul 1959.
Biserica gotica este compusa din nava, cor si absida. Nava initiala a fost boltita in plasa, in jurul anului 1500. Se mai pastreaza ferestrele si cele trei portaluri din nord, vest si sud. Se remarca doua pietre funerare din anii 1592 si 1633, executate artistic, altarul (1773) si amvonul (1750), ambele in stil baroc.

www.historia.ro