Căldărusani

 

Caldarusani

[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0001_image002.jpg]13300
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0002_image004.jpg]13210
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0003_image006.jpg]13190
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0004_image008.jpg]13200
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0005_image010.jpg]13070
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0006_image012.jpg]12960
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0007_image014.jpg]12970
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0008_image016.jpg]12960
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0009_image019.jpg]12940
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0010_image021.jpg]12840
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0011_image023.jpg]12830
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0012_image025.jpg]12910
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0013_image027.jpg]12750
[img src=http://www.mycountry.ro/wp-content/flagallery/caldarusani/thumbs/thumbs_slide0014_image029.jpg]12920

În nesfârşitul codru al Vlăsiei, prea puţin umblat şi cunoscut la începutul secolului al XVII-lea, se înalţă Mănăstirea Căldăruşani, punct viu de spiritualitate românească.
Monahul Casian Cernicanul, fiul spiritual al acestor locuri şi primul istoriograf al mănăstirii, scria la 1870 că “aşezarea acestei Sfinte Monastiri este în marginea furioaselor pustietăţi ale apei ce se numeşte Căldăroşani”. “Iar locul unde stă această Sfântă şi Dumnezeiască Monastire, este un ostrov cu puţin de nu e ocolit tot de apă, că despre miazănoapte este un gât care intri în Monastire…”.
În acest loc împădurit şi mărginit în trei părţi de apa lacului, Matei Basarab a zidit la 1637-1638 ctitoria sa cea mai de seamă, Mănăstirea Căldăruşani. Cu o lungime şi o lăţime de 300 metri, peninsula îndreptată cu vârful spre est, a fost cândva despărţită de mal printr-un canal adânc şi îngust, cu rol de apărare în vremurile tulburi. La pitorescul zonei şi al aşezământului monahal contribuie din plin şi apa lacului, o imensă oglindă mişcătoare, de plumb topit, în zilele melancolice, având el însuşi şi conferind şi locului un uşor aer de nostalgie. Când soarele îl priveşte direct şi razele se pierd în luciul apelor, culoarea se schimbă în verde, albastru sau galben spre roşu-portocaliu la vremea asfinţitului.
Lacul are o lungime de aproape 4,5 km, iar bogăţia apelor sale este asigurată şi de unirea lor cu apele lacurilor Vlăsia şi Cociovaliştea, aflate la vest de mănăstire. Cu o adâncime de 4-5 m spre centru, lacul Căldăruşani este presărat pe alocuri cu insule plutitoare, plauri împletiţi natural din tot felul de ierburi şi din când în când cu minunate flori de nufăr alb sau cu irizaţii roz. În afara faunei microscopice specifice, există şi atrage prin importanţa ei şi o alta, cea piscicolă. Lacul are aşadar un rol însemnat nu numai în creşterea gradului de strategie al fortificaţiei, dar şi prin romantismul său pe care-l oferă în fiecare anotimp într-o haină nouă, inconfundabilă.
Codrul Vlăsiei, întins odinioară pe o mare suprafaţă, numit în prezent codrul Căldăruşanilor, îşi împleteşte strâns viaţa cu activitatea desfăşurată în lăcaşul religios de peste apă. Cândva, în secolele trecute, peninsula a servit şi ca mijloc de apărare a celor mulţi şi năpăstuiţi. Zidurile cetăţii şi turnul clopotniţei grăiesc din plin despre aceste vremuri de bejenie.
Pentru a ajunge la Mănăstirea Căldăruşani, pelerinul se va desprinde de Şoseaua Bucureşti – Ploieşti şi va urma calea spre dreapta, adică spre est, prin Baloteşti, Siliştea Snagovului, Gruiu, spre Lipia. Apoi, dintr-o dată, se profilează pe linia orizontului albul strălucitor al zidurilor de incintă peste care se înalţă turlele bisericii mari.
Minunatul peisaj care înconjoară lăcaşul religios, a fost remarcat şi de istoricul Nicolae Iorga care îl descria în 1916 astfel: “April a zvârlit acum mantia-i de rege tânăr, numai în catifea verde şi în flori albe peste aceste locuri”. “Într-un alt loc pădurile par a se atinge, împrejmuind cu totul zările. Câmpia se prăvale la dreapta într-o căldare, o căldăruşă, în care izvoarele puternice au întins o pânză de apă ce se reînnoieşte sorbită deasupra de soare. Lacul se înfundă în malurile înalte, înfige în ele mici golfuri ascuţite; din loc în loc, ostroave mărunte îşi arată ţepii de rogoz şi ierburi înalte, li se zice cociocuri şi în desişurile lor se prind peştii ce fac ici şi colo vârtejuri luminoase când se zbat de bucurie în apa călduţă”. Marele istoric, cu pana lui măiastră, consemnează: “frumoasa mănăstire care se desfăşoară mândră în faţă” se profilează “pe fondul de păduri dese, înalte, pe care le-a cruţat până acum vremea noastră… şi spre care se desfac zidurile înălţate de Matei Basarab şi turnurile de lemn de la trei biserici”. “… intri prin livada catifelată semănată cu flori galbene răşchirate în raze, cu măciulii de puf înstelat care zboară la fiecare pas şi atârnă scânteietor în aer, cu frunze cărnoase ce se desfac din merii în floare”. “O turmă paşte într-o necontenită clătinătură moale a blănilor sure şi negre, pe când măgarii care o întovărăşesc în rătăciri, măgari groşi şi buhoşi foarte neţesălaţi, smulg lacomi iarba vânjoasă”.

Episcop Gherasim Cristea – “Istoricul Sfintei Mănăstiri Căldăruşani”, 1996.