Curtea de Arges

 

Asa cum se infatiseaza in prezent, biserica este alcatuita dintr-un pronaos supralargit, contopit organic cu constructia propriu-zisa, ai carui 12 stalpi interiori sustin o turla pe mijloc si doua turnulete laterale care incununeaza colturile vestice ale pronaosului. Pronaosul este evidentiat in acest fel deoarece indeplinea si functia de necropola. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioara, caracterizata de rasucirea portiunilor de zidarie, ca stau sa cada unul asupra celuilalt si ca se insurubeaza in tariile cerului. Restul bisericii si altarul – cu abside care ii implinesc forma de cruce – sustin de asemenea o turla inalta, a carei imbinare cu restul ansamblului se face prin bolti, rezultand un tot arhitectonic de o zveltete inegalabila.

Aspectul initial al manastirii, inaintea restaurarii din 1875–1886
in fata intrarii se afla un agheasmatar deschis, a carui cupola cu arcuri dantelate se sprijina de patru coloane, lucrate in marmura de felurite tonuri si impodobite cu desene (1516-1517). Precum intreaga biserica, si acesta reprezinta o admirabila opera de arta. Vazut dinspre apus, agheasmatarul cu invelitoarea de plumb si crucea aurita se proiecteaza pe cele 12 trepte care urca spre intrarea in sfantul locas si pe rama care o imbraca, asemeni unui portal aplicat. La restaurare, motivele utilizate si modul de cizelare au urmarit sa redea, cat mai apropiat de original, vechea decoratie a constructiei lui Neagoe Basarab, decoratie in care elementele din afara fusesera armonizate de arta mesterilor locali, intr-un stil propriu. Iar cat priveste acesta arta, chiar daca au lucrat alaturi de mesteri straini, privitorului de azi ii apare clar faptul ca localnicii au izbutit nu numai sa egaleze, ci adesea sa-si impuna propria lor personalitate, realizand armonii decorative dintre cele mai originale.

Vechiul jilt arhieresc al manastiri
in ansamblu, biserica este asezata pe o puternica temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatra, mai larg decat suprafata de baza a bisericii, marginile lui terminandu-se cu un fel de imprejmuire din floroni (in acest caz crini) sculptati din piatra. Peretii exteriori sunt impartiti in doua zone suprapuse demarcate printr-un brau, impletit in suvite. Fatadele sunt decorate in relief plat cu motive caucaziene si islamice. in partea de jos se afla o suita de panouri dreptunghiulare, in care sunt fixate ferestrele. Acestea sunt inramate in chenare cu ornamentatii dintre cele mai felurite care, ca si cele ale portalului de la intrare, amintesc intretaierea geometrica de la Manastirea Dealu.
in registrul de sus, de asemenea, se afla o suita de panouri semicirculare in partea superioara, in centrul carora sunt fixate placi decorative si discuri in rozeta, iar ca niste paftale domnesti, la intretaierea arcurilor, se afla alte discuri mai mici, deopotriva de fin realizate. Pe ele sunt asezati porumbei, care parca stau gata de zbor. Fiecare poarta in cioc un clopotel. La adierea vantului, acesti clopotei sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice.
Deasupra, depasind bordurile scurte ale acoperisului asezate pe mai multe randuri paralele de cizeluri, constructia bisericii creste intr-o suita de volume si suprafete, pe care se inalta cele patru turle; de o rara bogatie ornamentala, ele aduna in jurul ferestrelor, asemenea unor dantele in relief, aceleasi modele prin care (ca, de altfel si in restul decoratiei acestui monument) se stravad, armonizate specific de mesterii bastinasi, o seama de elemente de arta araba si georgiana. Acoperisul turlelor, bogat impodobit, pare iesit din mana unor aurari, iar lanturile care sustin crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucind in soare.
in interior, pe langa zugraveala executata in ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard si de romanul N. Constantinescu din Curtea de Arges, pe langa panourile votive, mormintele ctitorilor si tampla facuta din marmura, bronz aurit si onix, pe langa icoanele ei lucrate in mozaic, atrage atentia, ca o exceptionala realizare sculpturala, grupul celor 12 coloane, original ornamentate floral, reprezentand pe cei 12 Sfinti Apostoli; aceste coloane dau cu adevarat o impresie de viu si mers aievea. Din ancadramentul lor central – tinand loc de despartire intre partea de la intrare si sanctuarul bisericii -, interiorul acesteia, discret invesmantat in zugraveala pictorilor aici amintiti, apara intr-o calma maiestate, ca un adanc indemn la reculegere. in pronaos se afla mai multe morminte acoperite cu lespezi de piatra, cea mai valoroasa din punct de vedere artistic fiind cea a lui Radu de la Afumati (1529), care il infatiseaza pe viteazul domnitor calare si cu sceptrul in mana.
Vechea tampla din sec. al XVII-lea, de o reala originalitate ornamentala si iconografica – adapostita temporar in biserica de sat din Valea Danului – se afla acum in Colectia de obiecte de arta bisericeasca din Manastirea Curtea de Arges. Aceasta catapeteasma a fost, impreuna cu cateva icoane, datata stilistic in timpul domnului Șerban Cantacuzino (1678-1688), care in 1682, precum spune una din pisaniile de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sfantul locas.

Presupusul mormant al Anei, sotia Meşterului Manole (peretele sudic al Manastirii)
De asemenea, in imediata vecinatate a manastirii, se afla un izvor, pe care localnicii il numesc „Fantana lui Manole”. Aceasta denumire poarta peste timpuri povestea mesterului legendar, care, neputand cobori de pe biserica dupa terminarea ei — luandu-i-se scarile — si-ar fi facut aripi din sindrila si, similar mitului lui Icar, a sarit de pe acoperisul sfantului locas, la temelia caruia se spune ca-si zidise propria sotie. in locul in care s-ar fi prabusit, sufletul sau s-ar fi preschimbat intr-un izvor.
De la „Fantana lui Manole” se vede, spre apus, fosta bolnita a manastirii, monument istoric, despre care un document existent scrie ca „se gasea alaturi de biserica lui Neagoe Basarab inca din 1524”.
Manastirea Curtea de Arges este si necropola regala, incepand cu anul 1914, aici fiind inmormantati regii si reginele Romaniei: Carol I si Elisabeta, Ferdinand si Maria, precum si Carol al II-lea (nu insa si Regina Elena, care este inmormantata la Lausanne, Elvetia).

ro.wikipedia.org