Vintu de Jos

 

Comuna Vinţu de Jos este cel mai bine cunoscută ca locul unde te dai jos din tren ca să iei legătura spre Sibiu, sau ca locul pe unde scurtezi drumul dintre Alba Iulia şi Deva, ca să nu intri prin Sebeş. În grabă spre alte zări, puţini turişti opresc să vadă ruinele castelului renascenstist Martinuzzi sau biserica evanghelică din localitate. Mare pierdere nu este, deoarece, dată fiind starea în care se află cele două monumente istorice, se poate spune că la Vinţu de Jos timpul şi indiferenţa au ucis atât Renaşterea, cât şi Reforma.
Ruinele castelului se află cam la un kilometru pe stânga de drumul principal care străbate comuna, cum vii dinspre Deva.
La vremea lui, edificiul a fost considerat cel mai valoros castel din Transilvania construit în stilul Renaşterii. Acum este împrejumuit de sârmă ghimpată şi, dacă nu ar exista o tablă explicativă în română, engleză şi franceză, ar lăsa senzaţia de abandon complet.
Castelul a fost iniţial o mănăstire dominicană, care s-a ruinat, la propriu şi la figurat, în urma incursiunilor turceşti. Intrată în jurul anului 1550 în mâinile episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi, guvernatorul şi unul dintre „părinţii” principatului autonom al Transilvaniei, clădirea a fost refăcută, mănăstirea fiind transformată în castel. Aici este locul unde Martinuzzi a fost asasinat în 18 decembrie 1551 din ordinul generalilor austrieci Castaldo şi Pallavicini.
Apoi, castelul a trecut prin mai multe mâini, fiind şi locul unde a fost otrăvit, în 1597, Aron Tiranul, fost domn al Moldovei, arestat de oştile transilvănene la ordinul principelui Sigismund Bathory. În secolul următor, reşedinţa ajunge în mâinile marelui principe transilvănean Gabriel Bathory, care termină refacerea castelului, în stil renascentist, acesta devenind o bijuterie de artă a vremurilor respective. Actuala poartă, în stil baroc a fost adăugată în 1733.
Din păcate, din măreţul edificiu abia au rămas în picioare zidul de nord, un turn şi poarta. Pentru o istorie mai detaliată a castelului.
Cam la 200 de metri de ruinele castelului, trecând prin faţa conacului părăsit aflat chiar vizavi de acestea, se ajunge la biserica evanghelică din localitate, de asemenea părăsită.
Şi aici Consiliul Judeţean Alba a instalat un panou explicativ. Potrivit informaţiilor furnizate de acesta, lăcaşul de cult a fost construit în secolul al XIII-lea, în stilul goticului timpuriu, fiind atestat încă din 1264. După 1561, când comunitatea locală de saşi a trecut de la catolicism la Reformă, biserica a fost modificată şi întărită.
Intrarea în curte este blocată de o uşă ruginită în rosturile ei. Biserica nu mai are nici geamuri, iar turla lasă impresia că se va prăbuşi nu peste multă vreme. Din păcate, nu vor fi mulţi cei cărora le va păsa: în comună mai trăiau doar opt saşi la ultimul recensământ.

http://www.septemcastra.ro